duminică, ianuarie 03, 2010

Adio, PAPABUN! Ne vedem pe Foodblog.ro!

Dragi prieteni, au fost 3 ani frumoși petrecuți împreună pe acest blog, însă începînd din acest moment ne vom vedea pe Foodblog.ro - noua variantă a acestui blog.
Vă mulțumesc și vă aștept pe Food Blog!

miercuri, decembrie 30, 2009

Din 4 ianuarie noul PAPABUN

Desi nu va fi gata pina atunci, asa cum mi-l doresc eu, insa e finalizat 85-90%, din 4 ianuarie, luni, voi renunta la actualul blog si ne vom revedea pe Food Blog, noul meu site, care va avea ca descriere "Papabun gustos si sanatos cu Cristi Roman".
Am pastrat toate articolele si comentariile din acesti aproape 3 ani de existenta ai lui PAPABUN.
Din 4 ianuarie, va ofer un alt punct de intilnire, eu cred si sper ca mai prietenos si mai complet.
La Multi Ani va doresc!

miercuri, noiembrie 25, 2009

Șantier. De data asta, pe bune

UPDATE - Scuze, se pare ca mai dureaza un pic (e 15.12 cind scriu asta). Oricum, deja scriu pe siteul nou, ca sa fie marfa cind ii dau drumul. Plus - voi avea un reportaj exclusiv din Cape Town - Africa de Sud.
---------------
N-am mai scris de vreo săptămînă și îmi cer scuze, însă în curînd voi da drumul noii variante a acestui blog, pe un domeniu nou, care va fi ".ro".
Știu că am mai promis acest lucru, dar de data asta șantierul online e avansat și aproape de finalizare. Așa că nu voi mai posta nimic aici, și sper să merite așteptarea și răbdarea voastră.
În mod optimist, în 5-7 zile ar trebui să fie gata noua variantă a lui PAPABUN, în cel mai rău caz cred că în jur de 15 decembrie, dar sincer nu cred să mai dureze atît.
A fost importată toată baza de date de pe actualul PAPABUN, ca să nu se piardă nimic, inclusiv și toate cele peste 2300 de comentarii ale voastre, din perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2009.
Poza de alături este de pe viitorul blog, doar ca să vă faceți o primă și scurtă părere.
Mulțumesc.

miercuri, noiembrie 18, 2009

Portugalia 3: Meniu românesc, hamburgao și mașini de cusut

Penultimul episod dedicat călătoriei culinare din Portugalia îl dedic unor mici fragmente, cu pozele aferente. Sînt micile amănunte care au dat însă o nuanță specială vacanței noastre.

Meniu și chelneri de limba română
În primul restaurant clasic în care ne-am așezat, în prima zi de Lisabona, undeva lîngă Turnul Belem, după ce am stat la coadă la pasteis de nata, am avut o surpriză mare, și a fost pentru prima oara cînd, personal, am întîlnit așa ceva în partea asta a Europei, adică orice mai la vest de Austria. Ne-am așezat și am început să răsfoim meniul. Deodată, văd undeva steagul României. Dau la pagina respectivă și văd meniul în limba română. Scris destul de prost, însă, oricum, se înțelegea. Mai mult, chelnerul, portughez sadea, știa cîteva cuvinte românești și chiar ne-a rugat să comandăm în română, ca să vadă dacă înțelege. L-am întrebat cum a învățat și a zis că, pur și simplu, de la mese, de la clienții români. Frumos.
La un moment dat, după ce ne adusese mîncarea, a trecut pe lîngă noi și ne-a întrebat, citez, "Cumeee.....te place?". Tare:)).
Aici am mîncat, printre altele, picanha, o specialitate braziliană de carne de vită, tăiată subțire, făcută la grătar și servită cu cartofi, orez și fasole roșie.

Restaurantele din Alfama
Alfama este un cartier al Lisabonei, în partea de est a centrului istoric, plin de coline, case îngrămădite cu rufele afară, la vedere, scări de piatră grămadă și străduțe întortocheate, stinghere și prin care dansează voios mirosul de mîncare bună. E zona care ne-a impresionat foarte mult, e foarte pitorească.
Plină de restaurante, în care gătesc oameni care fac asta de-o viață, mămăici de 70 de ani cu soții lor, și tot așa. Am mîncat într-unul din ele, arroz marisco și cod la gratar.












Limba dulce portugheză

Multe cuvinte din limba portugheză sînt identice cu ale noastre, și aș aminti doar "verde" și "carne". Altele însă, sînt atît de dulci și de muzicale.......



La băut printre mașini de cusut
Într-una dintre seri ne-am așezat la o terasă de lîngă pensiunea în care am stat, la o masă care era de fapt o veche mașină de cusut. Asta era masa...
Apoi, pe drumul spre casă, am admirat hălcile de cod uscat (bacalhau) din magazine și ne-am oprit, ca aproape în fiecare seară, la o patiserie de unde ne aprovizionam cu dulciuri. Cam atît - în ultimul episod portughez am să vă duc la Festivalul Național al Gastronomiei Portugheze, care a avut loc la Santarem, la 70 km de Lisabona.

vineri, noiembrie 13, 2009

Portugalia 2: La colț de stradă - Castane coapte și ginjinha

Ia castana, neamule!
Castanele coapte (castanhas) se vînd pe străzile Lisabonei așa cum se (mai) vînd micii în București în piețe sau florile la colț de stradă. Uneori, străzi întregi sau bulevarde sînt invăluite de fumul castanelor. Fiecare vînzător are mașinăria lui specială, dotată cu un cuptor pe cărbuni, iar castanele sunt date cu sare multă cînd sunt puse la copt. €2 costă o pungă în care ți se pun 12 castane. Sincer, mi s-au părut mult mai bune decît ce am mîncat la Paris, anul trecut. Castanele se găsesc în Portugalia și în magazine, costă cam €5/6 euro kg, iar portughezii au și cîteva supe sau feluri principale pe bază de castane.









La un păhărel de vișinată portugheză

Ginjinha este băutura tradițională a Lisabonei pe străzi, și se vinde în mici dughene, din butoaie mari de lemn sau de piatră. Ginjinha e, practic, vișinata noastră, însă parcă mai dulce și mai slab alcoolizată (deși am băut, gustat - mai degrabă, nenumărate variante de vișinată în România). Oamenii, tineri&bătrîni, își iau păhărelul (€1,25) și stau apoi cîteva minute în fața dughenei, savurîndu-l.
Mi-a plăcut că locul din care am luat și noi ginjinha era chiar locul în care s-a vîndut pentru prima oară această băutură în Lisabona (lucru certificat și de panoul special, măriți poza pentru amănunte), în Largo de Sao Domingos (o piațetă din centru, de lîngă Biserica Sao Domingos, în interiorul căreia, acum cîteva sute de ani, erau arși oameni de vii).
Așa că dacă ajungeți la Lisabona, nu ratați castanele coapte și petreceți-vă cîteva minute la un păhărel de ginjinha, alături de localnici, ascultîndu-le dulșiele grai.