CRONICĂ: Dominium - Pizza XXL, preţuri XXL

Articol din Time Out Bucuresti, nr.41 (19-25 octombrie 2007).

Cea mai nouă şi mare pizzerie din oraş a aterizat tocmai din Polonia, ţară prin care se întinde deja în vreo 60 de locaţii! La noi, Pizza Dominium ocupă semeţ un colţ al Căii Moşilor, iar de la mese se poate vedea toată intersecţia cea veşnic aglomerată de la Obor.
Dacă pe dinafară pizzeria uimeşte prin expunerea completă a meniului şi a preţurilor (un mare bravo), interiorul seamănă mai degrabă cu o cafenea sau cu confratele ei american, ceea ce e de bine, că parcă n-aveam chef de o cantină.

Hai să încep cu mâncarea, că de bilele negre vă zic la final. Meniul de pizza este foarte mare, pe bune că ai de unde să alegi, şi nu eşti dezamăgit de calitate, iar cele 35 de tipuri pot fi comandate în 5 mărimi, de la “mică – 21 cm” la “XXL – 42 cm”. Atenţie la preţuri, că aici mai toate sunt XXL (de la 17 lei pizza mică la 35 lei pizza XXL)! De la Vesuvio, Pescatore sau Pizza Kebap, la London, Hot Chilli sau chiar specialitatea poloneză Pizza Goralska. Şi încă ceva: aveţi posibilitatea să alegeţi blat gros sau subţire. Salatele, normale sau de tip “panzanella” (servite pe blat de foccacia), sunt cu adevărat stufoase, de vreo 8-9 feluri, soft la gust, dar hard la preţ: sub 20 lei nu găsiţi nici una. Ca mărime, o salată e atât de mare, încât ne-am chinuit să vedem care e diferenţa dintre o pizza şi o salată! Buuun, hai să vă spun că polonezii de la Dominium servesc şi mâncare gătită, dar, ca să fiu sincer, mai degrabă în stil fast-food decât slowfood. Eu am trecut un pic pe la Puiul Alfredo (piept de pui cu sos de gorgonzolla alfredo, cartofi copţi şi salata casei, 24 lei), iar înainte pe la Tre Ciabatta (6 lei, trei felii măricele de ciabatta prăjită cu mozzarella şi unt cu aromă de usturoi şi ulei de măsline). Acum, dacă aţi venit pentru un festin la Pizza Dominium, aţi nimerit la fix. De ce? Fiindcă vă puteţi îmbogăţi palmaresul culinar cu unele specialităţi de ciorbă: în primul rând gulaşul de la vecinii maghiari, apoi crema de roşii cu mozzarella şi smântână.

La dulce nimic nu e XXL: doar un singur fel, un tiramisu de 8 lei. Aici ar mai fi de lucrat, după 35 de feluri de pizza să te pomeneşti la desert cu doar un singur fel... nu ştiu, parcă nu e prea plăcut. Un lucru merită menţionat, pentru că este rar întâlnit în localurile din Bucureşti: în momentul în care dai comanda de mâncare, eşti întrebat în ce ordine vrei să primeşti felurile şi cam la ce intervale de timp (evident, dacă ai comandat ca la piaţă, trei-patru feluri). Cum trebuie să şi beţi ceva, nu doar să mâncaţi, pe lângă berea şi sucurile comune (4-5 lei), dacă aveţi poftă de vin, păi atunci să cereţi neapărat meniul special de vinuri (roşii şi albe, servite, câteva, şi la pahar), unde veţi regăsi, pe lângă produsele autohtone, şi ceva “bunătăţi” din Chile, Argentina sau Franţa. Preţurile, cât două pizza.
Bilele negre:
Cam atât cu mâncarea. La Pizza Dominium gustul e bun, nimic de zis, dar.... cam atât. Mai sunt lucruri de pus la punct şi stau să mă întreb cum au acceptat patronii polonezi să deschidă localul în următoarele condiţii: lipsa apei calde la baie sau imposibilitatea de a achita nota cu cardul bancar. În fine, servirea, în mare, este în regulă, dar puteţi avea neşansa de a nimeri peste vreun chelner parcă prea băgăreţ.
Neajunsuri, dar, deh, e doar o pizzerie!
Nota de plată:
Pui Alfredo 23,5 lei
Salata Pollo Tosca 26,5 lei
Pizza London medie 24,5 lei
Crostini ciabatta 5,9 lei
Pizza Dominium, Şos. Ştefan cel Mare 240 (intersecţia Bucur Obor - Calea Moşilor), 211.01.10. O masă pentru două persoane în jur de 100 de lei.
Nota lui Roman: 8,40 (preţurile parcă prea mari scad nota finală)