CRONICĂ: "LA 2 LEI". VECHI SAU NOI. DAR BUNI.

Material apărut în nr.47 (30 noiembrie - 6 decembrie) al revistei Time Out Bucureşti.

Acum, cu denominarea asta, nici nu ştiu cum să încep cronica: ce naiba însemnau înainte 2 lei, cât mai înseamnă acum? Decât să facem comparaţii inutile şi interminabile, precum o ceartă dintre un chelner şi un client, mai bine să vă zic cum am descoperit eu un restaurant bunicel într-o seară de sâmbătă atât de ploioasă, încât şi un biet câine şi-ar cruţa stăpânul, spunându-i scurt, printre dinţi: “Nu ieşim, stăm în casă!”.

Ştiu că vă e dor de mâncare tradiţională românească, se apropie Sărbătorile, aşa că daţi buzna în debara, scoateţi sticla aia de ţuiculiţă de la ţară, turnaţi-vă un păhărel şi mă ascultaţi, că am ce vă spune. “La 2 lei” e un local cu specific românesc, situat pe două nivele ale unei case mari. Să nu vă speriaţi de peisajul mai viran din jur, încă trăim în Bucureştiul antic. După ce intraţi şi vă aşezaţi la mesele din lemn, comandaţi scurt un păhărel de tărie şi apoi lungiţi-vă ochii pe pereţi: uite aşa veţi vedea cea mai mare lingură de lemn din lume (de ce nu e înscrisă în Cartea Recordurilor, eu chiar nu ştiu!) sau o căruţă de mici dimensiuni cocoţată pe un perete. Eh, acum dacă şi legumele care atârnă pe toate geamurile ar fi fost mai din pământ şi nu mai din plastic!..

Eu am început festinul cu o serie de teste pentru restaurant: aşa au ajuns la masa mea zacusca, brânza de burduf şi ceva creieraş pane. Verdictul: zacuscă de la borcan, brânză de burduf regulamentară (nu d-aia din supermarket), creieraşul pane cremos, dar prăjit din păcate într-un ulei folosit, cred, şi la inaugurarea localului, cine ştie când o fi fost acest moment, sper totuşi, anii ‘90....

Am cerut (cu insistenţă) felurile principale: scăricica de porc cu mămăliguţă şi mujdei sănătos, din popor, a venit prima, fiindcă era Specialitatea Bucătarului. Şi aici intervine partea care m-a făcut să îndrăgesc cumva acest local, care, altfel, pare încă rămas în anii ‘90: porţie generoasă, gustoasă cum în puţine localuri am întâlnit, mujdei ca la mama acasă, mămăliguţă aburindă. Alături, pulpe dezosate de pui pe plită încinsă. Să nu uit de ciorba de fasole cu afumătură, servită în strachină ţărănească. Vinul e 100% neaoş, nu bogat în sortimente, însă îl puteţi servi şi la pahar, şi aveţi şi minimele specificaţii (sec, demisec, dulce etc). Desertul a constat din tradiţionalii papanaşi, în faţa căroră m-am recunoscut învins (mai bine nu scriam lucrul ăsta, e pentru prima oară când sunt învins la masă), pentru că sunt grăsunei, plini de dulceaţă şi acoperiţi cu smântânică dulce.

Nota de plată:

Ciorbă de fasole cu afumătură 6 lei

Brânză de burduf 6 lei

Zacuscă 6 lei

Creier pane 8 lei

Scăricică (mujdei şi mămăliguţă) 22 lei

Pulpe de pui dezosate 15 lei

Cabernet Sauvignon roşu 25 lei

Total 88 lei

Ştiţi ceva? În mod normal, trebuia să dau doar două stele, însă, însă......OK, pentru mulţi ar putea părea o cârciumă de cartier, ca să nu zic bombă, dar dacă vreţi să mâncaţi bine, să nu plătiţi mult, să vă simţiţi bine, chiar dacă serviciile lasă uneori de dorit, eu zic să ajungeţi la “2 lei”!

CONTACT: Str. Delea Nouă 32, sector 3, telefon: 311.88.18

NOTA LUI ROMAN: 8.55 (VEZI AICI TOPUL COMPLET AL RESTAURANTELOR)