CRONICĂ: CASA - RESTAURANT INTERNAŢIONAL

Troienele astea de zăpadă de care abia am scăpat au avut şi ele rolul lor bine stabilit: ne-au ajută să ne pregătim pentru o masă copioasă.

După atâta efort, ba să te ţii bine să nu aluneci pe gheaţă, ba să escaladezi cine ştie ce grămadă de zăpadă adunată în mijlocul străzii, ba să fii cu ochii pe sus să te fereşti de ţurţuri, şi tot aşa, deja simţi că ai depus un efort consistent şi că ai avea nevoie de o masă bună. Şi cum restaurantul “Casa” e dosit binişor în zona de case vechi din spatele Căii Moşilor / Bulevardului Carol, parcă ţi se umple inima de bucurie şi stomacul de dorinţe când intri în local!

Restaurantul e găzduit de o casă cu trei nivele, e măricel şi amenajat simplist şi cu bun gust: lemn, pereţi gălbui/maronii, poze de tip tablou pe pereţi (foto sus). Primul lucru pe care l-am remarcat când am început să răsfoim meniul au fost preţurile. Buuune. Asta o dată! Apoi, am descoperit meniul în sine. Probabil patronii au dorit să îmbine, spre mulţumirea publicului (şi atragerea acestuia) mai multe bucătării internaţionale: două pagini sunt dedicate unui număr de aproximativ 10 ţări: câte un fel de mâncare japonez, unul portughez, unul belgian, unul chinezesc şi tot aşa.

(Sorry ptr. poze: aparatul meu a fost uitat acasă; noroc cu mobilul gurmandului profesionist Gabi Koreanu)

Pentru o scurtă încălzire, gustările au fost reprezentate de bruschete mixte (cu somon afumat şi cu brânză) şi de cârnaţi afumaţi prăjiţi. După aceast mic intro, ne-am pus serios pe treabă, că doar vedeam zăpadă pe geam, iar lumina zilei dispăruse de ceva vreme. Era timpul pentru un festin! Din ce s-a comandat la masa noastră dar şi la mesele vecine, unde am tras cu ochiul, Quesadilla a fost cel mai prezent fel: specialitate mexicană pe bază de lipii de tortilla umplute graţios şi foarte gustos cu cărniţă, ceva legume, un pic de sos şi oarece brânză. Făcute pe plită şi apoi tăiate în trei-patru bucăţi. Acompaniată de cartofi mari copţi şi tăiaţi pe lung. Mai departe: tigaie de pui, pe bază de piept de pui şi ciuperci. Eu m-am îndreptat spre Saltimboca: cu muşchi de vită acoperit în sos gorgonzola, acompaniat de tagliatella în sos de curry. Minunat!

Porţiile au fost mari mari, preţurile bune, aşa că am trecut la pasul trei, obligatoriu pentru o masă de gurmanzi: desertul. Ei bine, aici am ceva de reproşat. Dragi prieteni, vă imaginaţi papanaşi fără pic de gem/dulceaţă şi smântână? Nuu? Ştiam, mersi. Pentru că aşa au apărut în faţa mea “Papanaşii cu sos caramel”: simple gogoşele stropite uşor cu sos caramel. Eu înţeleg dorinţa unor bucătari de a mai umba la modul de preparare, de a încerca ceva nou, însă vă închipuiţi cum ar arăta o ciorbă de burtă fără… burtă? Aşa au arătat şi papanaşii mei, altfel păcat de ei, fuseseră pregătiţi de doar câteva minute, frigeau. În schimb, cine a comandat plăcinta cu mere sau plăcinta cu mere fierbinte acoperită cu îngheţată trebuie să se considere fericit.

La băuturi, lista de vinuri nu e mare, însă beneficiază de avantajul servirii la pahar. Iar berea de calitate are preţuri mici: sete să vă fie!

Şi uite aici concluzie: dacă toate restaurantele din Capitală ar fi aşa cum e “Casa” ar fi bine şi-ar fi rău: ar fi bine pentru că astfel am scăpa defininitv de localurile dubioase şi-ar fi rău pentru că ar însemna că ne mulţumim cu restaurante unde se mănâncă bine şi se plăteşte lejer, dar cam atât. Uite, de exemplu, că suntem în 2008: de ce nu putem plăti cu cardul sau de ce nu putem consulta înainte un website al localului? Totuşi, “Casa” e un local bun, cu servire ireproşabilă. Sunaţi pentru rezervare!

Nota de plată: Bruschete mixte 5 lei, Cârnăciori afumaţi 5 lei, Quesadilla 22 lei, Saltimboca 29,5 lei, Tigaie de pui 17,9 lei, Papanaşi caramel 9,8 lei, Placintă cu mere şi îngheţată 9,2 lei - Total 98,4 lei

Contact: Intrarea Spătarului nr.4, telefon: 317.22.65.

NOTA LUI ROMAN: 8,60 (VEZI AICI TOPUL RESTAURANTELOR)

(Articol apărut sub semnătura mea în nr. 53 al ghidului săptămînal Time Out Bucureşti, 25-31 ianuarie 2008)