Actul 1Cu banii din telenovele, actorul Alexandru Papadopol şi-a deschis în urmă cu ceva vreme un restaurant prin centrul Bucureştiului. Inspirat, l-a denumit “La Papi”.
Actul 2
Mărit în timp, prin achiziţionarea unei clădiri învecinate, “La Papi” oferă în prezent un spaţiu generos, de care beneficiază şi toaleta, care acum ceva timp se învecina frăţeşte cu bucătăria. Când am ajuns eu, într-o zi de început a săptămânii, locanta era aproape goală: condiţii perfecte pentru a-mi savura în linişte masa de seară.
Actul 3
Bucătăria lui “Papi” este, în principal, italiană, dar şi cu oarece părţi româneşti, asta pentru clienţii care preferă toată viaţa să se îndoape doar cu ciorbă de burtă şi cu mititei. Gustările, calde şi reci, au fost aşa: ciuperci umplute cu carne de vită, gratinate – delicioase, dar prea îndestulătoare! După ce am terminat cele şase ciuperci dolofane mi-am zis că pot pleca liniştit spre casă. Noroc cu somonul afumat din meniu, cu care aş face o cură de vreo 3 ani, că aşa am rămas la masă şi m-am decis să lupt în continuare.
La aperitive am cerut, mai mult din curiozitate, limonada casei: aşa fac mereu, în căutarea celei mai bune limonade din Capitală. Ei bine, cred că limonada de la Papi poate figura cu cinste pe unul dintre ultimele locuri: îndoită la greu cu santal de portocale roşii (ştiu, că am întrebat!), limonada mea părea mai degrabă un suc nereuşit, scăpat dintr-un laborator clandestin de îmbuteliere. Dragi patroni de restaurante, haideţi să nu umblăm cu limonada vopsită, vă rog...
În fine, mai mult m-am amuzat decât întristat, şi uite aşa, uşor-uşor, am ajuns la felul principal.
Cum în ultima vreme am devenit dependent de muşchiuleţul de vită (îmi cer scuze că te-am neglijat tot anul 2007, dragă muşchiuleţ de vită!), am cerut Filetto ai Funghi Porcini în sos de vin. Porţie mare, ciuperci generoase, sos de vin regulamentar, totul însoţit de cartofi la cuptor tandru îmbrăţişaţi de câteva fire de rozmarin proaspăt. Din păcate, treaba cu una caldă - una rece a continuat: la masă s-a mai testat un cocktail de fructe de mare proaspăt culese din congelator, denumit pompos Misto di Frutti di Mare, şi taxat româneşte cu 50 de lei. Uitaţi de el când vă uitaţi în meniu: are prea mult sos de roşii care denaturează gustul propriu (altfel, atât de deosebit) al fructelor de mare, iar preţul e colosal.
Dacă la gustări am testat limonada, la felul principal am devenit om serios: după ce m-am uitat preţ de câteva minute prin lista de vinuri, dezamăgit că sortimentele italiene sunt puţine, m-am decis să fiu clasic: Sauvignon Blanc de Jidvei, servit rece, la sticlă. Puteţi comanda vin alb sau roşu şi la carafe, de 500 sau 1000 de ml.
În fine, desertul a readus fericirea pe chipul meu şi a făcut ca localul să se umple cu un câmp de energie pozitivă emanată de linguriţa pe care o ţineam în mână: profiterol rece, cu gogoşele proaspete şi frişcă gustoasă.
Actul 4
Cel mai bun şi constant lucru din toată seara petrecută “La Papi” a fost serviciul: extrem de atent şi discret, dar, mai ales, iscusit în tot ceea ce priveşte servirea vinului. Am fost de mai multe ori “La Papi” în ultimii ani: cred că inconstanţa şi lipsa de atenţie la anumite detalii reprezintă hibele acestui local: se mănâncă bine, dar trebuie să fii puţin atent la bani şi să te uiţi cu ceva interes în plus prin meniu. Papi, la repetiţii!
NOTA DE PLATĂ:
Funghi Gratinati 10 lei, Salmone Affumicato 23 lei, Misto di Frutti di Mare 49,5 lei, Filetto ai funghi porcini 29 lei, Sauvignon Blanc de Jidvei 32 lei, Profiterol 13 lei, Clătite Suzette 10 lei
Total 166, 5 lei
NOTA LUI ROMAN: 8,35 (VEZI AICI TOPUL RESTAURANTELOR DIN BUCUREŞTI)
Postări
10 comentarii:
Morala e doua:
1. mi-ai facut o pofta grozava de profiterol si nu am mai mancat unul ca lumea de pe vremea lui Ceausescu, cand se facea bun la Casata (actual Everest, de la Romana-langa MC'd).
2. Trebuie sa le trimita din partea casei si intregului popor domnilor de la Cutea Constitutionala o portie mare de Misto di Frutti di Mare si un butoi de limonada.
3. Castigi bine daca iti permiti mese de 1 milion 600.000.
ups, nu am numarat bine cele 4 morale. :P
sa-ti fie de bine Cristi!
Mai era profiterol bun la o cofetarie de pe Stefan cel Mare, acum e o banca ceva.....chiar vizavi de circ, cum ar veni.
Mancam "La Papi" destul de des cand lucram pe Stirbey. Mancarea nu era grozava, iar preturile cam mari. Acum nu stiu cum mai e, ar trebuie sa mai dau o raita :).
Mai trebuie spus ca restaurantul e condus de fratele lui Alex, "Papi" fiind mai mult "imaginea" localului.
Cristi,
ca tot veni vorba, recomanda-mi un loc in Bucuresti unde se mananca paste. Sau mai exact: unde ai mancat cele mai bune paste cu fructe de mare?
Din ce am testat eu, te invit la CUCINA, la Marriott, ptr. paste cu fructe de mare.
Apoi - la Casa di David au asa ceva ok, in Herastrau.
Teoretic ar trebui sa aiba la toate Tratoriile astea din Bucuresti.
salut cristi! apreciez munca pe care o faci pentru acest blog.este, cred, cel mai tare din romania pe nisa lui. doresc sa iti adresez doua intrebari:
1. tu ai mancat la ''la papi'' tot ce ai descris in prezentarea acestui restaurant (ciupersi,somon afumat,muschi de vita profiterol si vin) la o singura masa?
2. ai platit singur,la un pranz 166 de ron la un restaurant din bucuresti? mersi fain si tine-o tot asa cu site-ul
@giga marinarul,
multumesc de mesaj.
1. si da si nu. am fost 2 persoane (sintem minim 2 de fiecare data) si eu gust din toate portiile de la masa, pe langa propria comanda. e o regula:)).
2. masa de 2 persoane a fost de 166 si a fost cina. dar cam astea-s preturile la papi.
cea mai buna limonada e la dada. cu menta, aromata, yummy...aia de la la papi e intr-adevar oribila
limonada siciliana la churchill. lamaie+lime+un pik de portocala+zahar brun. bun :)
Ce ma irita cel mai tare sint serviciile. Nu in ansamblu, ci cele prestate de un anumit chelner, din cauza caruia am ajuns sa nu mai calc in restaurant. Pour les connaisseurs, e un tip inalt, brunet, cu un neg pe fata, dupa mine ar trebui concediat. De fiecare data cind intru ma saluta cu o asemenea degajare, incit ai zice ca ne stim de-o viata. Desi eu ii vorbesc la persoana a doua plural, el, normal, ma tutuieste. Daca cer o bere, el intreaba, facindu-mi cu ochiul: "Esti sigur?", ca si cind mi-ar cunoaste obiceiurile ca pe ale lui proprii sau ca si cum as avea o reputatie de betiv. Cind serveste imi vira subratul in nas, imi sufla in gura, ma calca pe picioare; daca la masa se discuta ceva ce-i trezeste interesul, intra imediat in vorba si isi da si el cu parerea. E pur si simplu incredibil, de multe ori mi s-a intimplat sa-mi treaca toti nervii numai din pricina ca totul era prea enorm, prea absurd. Intr-un rind, l-am vazut facind observatie unor clienti cu privire la bacisul lasat; dupa toate aparentele, era prea mic si omul se suparase. Ceilalti chelneri sint in regula: amabili, politicosi, distanti. Tipul asta, in schimb, e o pacoste.
Trimiteţi un comentariu
Folosiți funcția "Nume/Adresă URL" pentru a vă trece blogul/siteul, chiar dacă e din Wordpress. Nu uitați să treceți și "http".