Opinie + fotoreportaj: Viața la țară

(Material publicat și pe dietetik.ro)
Ceea ce veți citi pe jos e o simplă opinie, născută în urma unei vizite la țară, în România.
Ne-am mutat cu toții la oraș, asta în cazul în care nu ne-am născut deja la oraș. Am lăsat în spate teritorii întregi, familii, bunici și mult pămînt fertil nemuncit. Satele și comunele României sunt printre cele mai sărace așezări umane din Europa.
Cu toate astea, la țară regăsim mereu liniștea, atît fizică dar și psihică, regăsim un aer plăcut și mai puțin poluat, regăsim amintiri, regăsim un mod de viață pe care l-am crezut demodat dar care ne poate ajuta foarte mult. Regăsim o naturalețe pe care am pierdut-o in ultimii 20 de ani, regasim inclusiv un stil culinar pe care chiar singuri l-am alungat in viata dintre blocuri.Mi-am vizitat recent bunicii dintr-o comuna oarecare situata in sudul tarii, la doi pasi de vecinii bulgari. Stiu, sunt multi dintre voi care aveti rude sau familie la tara si mai dati o fuga, din cand in cand. Si e bine ca faceti sau ca facem acest lucru. Insa as vrea sa vorbesc astazi despre mai mult decat atat. As vrea sa vorbesc despre alungarea unor obiceiuri proaste pe care le avem – si pe care trebuie sa ni le asumam. Si anume – mereu suntem pe fuga atunci cand ajungem la tara, mereu stam mult mai putin decat ar trebui, mereu ne gandim ca “nu sunt conditii” sau ca “nu avem ce face la tara”.
Nu stiu cate dintre aceste caracteristici vi le asumati, eu imi asum destul de multe dintre ele. Si atunci as vrea sa vorbesc despre ultima mea calatorie la tara, care a durat, cum altfel, cam 5 ore. Singura scuza a mea – faptul ca eram in concediu de doua saptamini in tara si ca aveam de bifat o gramada de alte vizite si de intalniri. Toate in familie si intre prieteni. Insa cele 5 ore petrecute cu buncii, prin curtea in care am copilarit atatea vacante in anii 80, printre fructele si legumele atat de cunoscute si de familiare - toate aceste lucruri m-au facut sa meditez ceva mai mult la tot ce inseamna ceea ce numim generic “viata la tara”.Ne-am invatat cu cumparaturile la indemana de la magazine, ne-am obisnuit cu timpul petrecut in aglomerarile urbane, ne-am invatat cu un stil de viata care are putine legaturi cu cel al bunicilor nostri. Nu pledez acum pentru intoarcerea in timp ci pentru pastrarea acelor momente si situatii care ne pot face viata mai linistita si mai implinita. Dar sa va spun ce m-a impresionat pe mine in cele 5 ore petrecute la tara, la mai bine de un an si jumatate de la ultima vizita acolo.
M-a impresionat abundenta de legume chiar daca, din pacate, clima nu a fost prea ajutatoare, ma refer la perioadele lungi de seceta care a lasat urme serioase in pamant, culoarea si textura tradeaza mai degraba un pamant din zonele calduroase ale lumii. M-a impresionat abundenta de flori, in cele mai nastrusnice colturi ale gradinii. M-a impresionat un cuptor de pamant functional construit undeva la jumatatea curtii, la umba unor pruni si a unui gutui mai in varsta decat mine. M-a impresionat libertatea puilor de gaina de a se plimba liberi si fericiti prin curte, m-au impresionat nucile gata cazute ce asteptau a fi decojite. M-a impresionat vita de vie care mi se parea uriasa atunci cand eram copil, dar micuta acum, buna sa o bati din 4 pasi. M-a impresionat mancarea simpla dar gustoasa, aceeasi pe care o stiam de mic copil: pui de curte fiert un pic si apoi intins la cuptor, alaturi de usturoi, placinta aburinda cu branza, vin alb de casa (asta nu-l consumam cand eram mic, nu sariti).
Si m-am intrebat: de ce suntem mereu pe fuga la tara, de ce preferam, de cele mai multe ori, cand avem weekendul liber, sa stam printre betoanele orasului in loc sa ne suim in masina si sa ne petrecem doua zile la tara, in familie si in natura? De ce suntem atat de comozi si ne facem toate cumparaturile de la cel mai apropiat magazin cand, cel putin cateva luni pe an, ne-am putea face rost de legume si de fructe chiar din mijlocul naturii. De ce refuzam sa mergem 20-30-50-80-100 de kilometri sa stam o zi sau doua in liniste in natura, alaturi de familie si preferam sa tolanim la televizor sau la o bere sau la un suc in nu-stiu-ce-parc dintre blocuri, repetand aceste obiceiuri la nesfarsit, an dupa an? Am rămas cu întrebările, caut încă răspunsurile serioase și mă gîndesc cu plăcere că merită să redescoperim, încetul cu încetul, simpla viață la țară.
Chiar și în weekend.