Sparanghel perpelit

Fiindcă tot e sezonul de sparanghel proaspăt în Irlanda, am luat acum vreo două săptămîni o legătură (€1.85), însă am uitat-o în frigider. Aseară am observat că mugurii de la două sau trei fire au început să se degenereze așa că mi-am zis să nu mai stau și să prepar sparanghelul.
Există o sumedenie de rețete pe bază de sparanghel, însă am zis că trebuie să fac ceva rapid și puțin procesat - așa cum îmi place mie mîncarea. Am ținut sparanghelul vreo 3-4 minute în apă fierbinte, l-am scos apoi și l-am strecurat de apă, apoi l-am uns cu pensula de bucătărie cu un amestec format din ulei de măsline, sare și 5 spices chinezești (ginger, anason, piper negru, chimen, cuișoare).
Apoi le-am aruncat pe fire în tigaia încinsă, fără să mai adaug nimic altceva. Le-am ținut tot încă 3-4 minute, pînă au început să se facă la suprafață. Le-am servit simple, după ce am pus puțin parmiggiano pe deasupra.

Foto: Africa Day / Soul Picnic

Duminică am avut o zi superbă în Dublin, cu soare și 22-25 de grade, iar centrul orașului ne-a răsfățat cu două manifestări: Africa Day în Iveagh Gardens și cu Soul Picnic în Merrion Square. Între cele două parcuri, parcul central, St.Stephen's Green, a fost și el plin de oameni veniți să lenevească la soare pe iarbă (da, aici e voie să faci orice pe iarbă, în parcuri, mai puțin sex).
Pentru că acest blog e în primul rînd culinar, iată și ceva fotografii de papabun, însă cele două manifestări au fost mult mai mult decît atît. Au fost adunări de familii, de prieteni și de multiculturalism. Și m-am convins încă o dată, deși chiar nu mai era nevoie, că Dublinul e locul în care poți într-adevar să te relaxezi în weekend liniștit, plăcut și ieftin. Și să-ți crești copiii, fără griji.

Din păcate, n-am beneficiat de bananele la grătar, la care tare am poftit, fiindcă a fost o coadă mai mare decît cele la bananele verzi, în București, pe vremea lui Ceaușescu! Am băgat însă un hamburger de miel făcut la cărbune, cu feta și mentă, la Soul Picnic. Nimic spectaculos însă :( .
Săptămîna asta e iar plină, fiindcă vom avea o nouă ediție a celui mai spectaculos eveniment public al Dublinului, după părerea mea, Maritime Festival (aici aveți imagini de la ediția trecută), pe cheiurile rîului Liffey, de vineri pînă luni.
Toate bune din Dublin!

Reportaj Londra 2: Chinatown

Episodul de azi despre călătoria culinară de 3 zile la Londra se oprește lîngă cartierul Soho, acolo unde se află Chinatown - zona de bază a comunității chineze din capitala Angliei. Zona este demarcată clar în cele 4 puncte cardinale de 4 porți mari tradiționale chinezești. Magazine, magazinașe, piețe în aer liber, ceva mizerie, presă asiatică.

Elementul traditional al zonei il reprezinta restaurantele care servesc mincare chinezeasca, in frunte cu celebra Peking Duck - rata facuta intreaga la rotisor. Din pacate nu am apucat sa savuram asa ceva, si regretul e mare, fiindca n-am mincat pina acum niciodata aceasta specialitate chinezeasca. Nu costa mult (14-15-16 lire), insa trebuia sa petrecem macar o ora la masa in jurul ei si numai timp n-am avut in cele 3 zile petrecute la Londra. Inca mi-a ramas gindul la ea, si am zis ca data viitoare cind ajung la Londra, va fi primul fel de mincare consumat.
Din pacate, in Dublin n-am reusit sa gasesc pina acum un local chinezesc care sa serveasca asa ceva, in aceasta forma.
Am intrat apoi intr-o patiserie chinezeasca, de unde ne-am aprovizionat cu prajiturele facute din lotus, din pepene, din ciuperci, din susan, si tot asa, majoritatea facute insa in ulei (unul dintre motivele pentru care nu sint mare fan al bucatariei chinezesti, unde uleiul e tatal lor). Cel mai mult mi-a placut un biscuite moale umplut cu pepene galben.


Pe strazi erau intinse standuri de unde iti poti achizitiona produse traditionale (bambus, radacini de lotus, fructe specifice, etc), sau standuri in care bucatar ad-hoc preparau fie dulciuri traditionale (cazul acestui bucatar) sau preparau traditionalii coltunasi care sint apoi umpluti cu diferite ingrediente (cazul acestei femei).












Zona este de vizitat și pentru posibilitatea de a mînca mai ieftin, existînd mai multe mici localuri de tipul all-you-can-eat, care costă cam 8-9 lire (preț care scade la jumătate dacă vă umpleți o caserolă și o mîncați în afara localului).
În episodul următor - despre vizita la cea mai veche piață publică din Londra, Old Spitalfields Market.

Reportaj Londra 1: Mîncarea de pe stradă

Cele 3 zile petrecute la Londra între 9-11 mai au însemnat destule oportunități de a descoperi universul culinar din capitala Angliei. Bucătăria engleză nu prea există, sau se rezuma la clasicul BCF (British Comfort Food), noroc cu abundența de etnii. Practic, restaurantele etnice sînt de zeci de ori mai multe decît cele "britanice", așa că orice londonez s-a obișnuit să consume mai degrabă bucătăria lumii decît bucătăria britanică. Oare?
Primul episod este dedicat oportunitatilor de a consuma papa pe strada, cind o iei la pas prin Londra, indiferent de ce parte a Tamisei te afli (Tamisa taie Londra in două, de la Vest la Est). Nordul central al Tamisei este dominat de Parlament, Big Ben, Trafalgar Square, Westminster Abbey, Catedrala St. Paul, in timp ce sudul Tamisei ne-a impresionat foarte placut prin plimbarea pe SouthBank, o portiune plina de puburi (poza de sus e de la un pub care facea degustari de cirnsti si de bere ale, in fiecare luni seara), parcuri, muzee, terase, care incepe de la London Eye si ajunge la Tower Bridge.

Zonele ultracentrale sunt dominate in timpul zilei de vinzatori ambulanti de alune caramelizate: mirosul e puternic, dulce si fin, insa se pare ca afacerea e cam ilegala, fiindca intr-o zi am vazut un astfel de vinzator imobilizat in catuse de catre 4 politisti, chiar pe podul de la Big Ben!

Daca o luati la pasa pe linga Tamisa, pe SouthBank, aveti mai multe puncte de unde va puteti procura inghetate de la mama lor italiana. Cu 2 pounds o cupa, care este insa foarte mare, va puteti face plinul linistiti. Noi n-am stiut cit va fi o cupa si am luat doua. Bine ca am luat doar o inghetata.

Plimbindu-ne pe strazi, am dat peste piete ad-hoc, de weekend, amenajate cu standuri de carti, haine, muzica, dar si de papa. Intr-un astfel de loc am nimerit peste o fata care vindea carne de crab si de surimi prajita, si cu 3.50 lire iti umplea o cutie de plastic.

Intr-una dintre dimineti ne-am asezat la o mica terasa si cafenea, tot din SouthBank, linga London Eye, sa savuram o cafea si un ceai verde. Partea frumoasa a fost ca masa era dotata cu doua tipuri de gem si cu ciocolata belgiana, pentru toppingul nelimitat al diferitelor croissante pe care le comandai. Mie mi-a placut cescuta fara minere din care mi-am baut ceaiul.

British Comfort Food-ul modern înseamnă (față de perioada mai veche ce era dominată de combinații grele și dubioase între cartofi, mazăre, carne, sos gravy), sandvișuri proaspete, salate, carne la grill sau la plită încinsă. E un pas înainte, orice am zice. E cam ceea ce vedeți în imagine, de exemplu acest sandwich s-a chemat Tony Soprano Special, fiind făcut din carne de vită la grill, sos de roșii, roșii, pâine proaspătă și salată. A costat 6 lire.

În zilele următoare - cum arată Food Hall-ul din interiorul celui mai cunoscut magazin de lux din lume, Harrods, cum a decurs vizita în Chinatown, cum arată cea mai veche piață publică.

Cîteva gustări de weekend

Gustarea 1:
- plecăm sîmbătă dimineață 3 zile la Londra, unde vom locui la Vulpea Bucătar, o fostă colegă de liceu, foarte pasionată și ea de gătit; voi reveni săptămîna viitoare cu reportaje culinare din Londra;
Gustarea 2:
- am scris aici un material despre cidrul irlandez (foto stînga), în special despre noul cidru de pere, pe siteul Bucătăraș;
Gustarea 3:
- ce poți face din pâine veche, o conservă amărîtă de pește, o roșie, niște sos de tomate, juma' de ceapa roșie, 30 grame de feta și 150 ml de lapte? Răspuns: ceva rapid de gătit și îndestulător. N-aveam mai nimic în frigider, chef de shopping înainte de plecare nu, n-aveam ouă, cașcaval, etc, așa că m-am orientat vreo 3 minute prin bucătărie și frigider și a ieșit treaba asta: felii de pâine de casă date prin lapte, întinse într-o tavă unsă cu puțin ulei, peste care am pus sos de tomate, pește mărunțit la conservă, roșia tăiată felii, bucățele de feta și puțină ceapă roșie. Nu, nu e pizza, e însă o gustare care m-a ținut două dimineți. La fix. Ce să facem, ne descurcăm.
Gustarea 4:
- am dat peste încă un blog culinar foarte bun, făcut de un pasionat de papa: Rețetele lui Radu.

Să aveți un weekend minunat!

Pâine cu ton împletită

O excelentă gustare pentru mesele de dimineață. Asta s-a gatit la noi în casă ieri, cînd eu lucram pe computer iar soția mea trebăluia în bucătărie, de ziua ei liberă de Bank Holiday. Ce viață :)) .
Ca să nu mai mergem la shopping decît după ce venim de la Londra (dăm o fugă acum, de sîmbătă dimineață pînă luni seară, mulțumim de găzduire, Ema, și de transport ieftin, Ryan Air:)), soția mea a făcut o pâine împletită (de fapt au ieșit două), cu umplutură de legume și de ton. Practic, e ca un fel de pizza de ton, însa înfășurată. Yummy, am și mîncat în dimineața asta 4 feliuțe, ușor încălzite pe plita încinsă.