E o variantă improprie, dar te descurci dacă nu ai un grătar clasic de bucătărie și dacă nu vrei ca bucățile de carne să se facă în propria grăsime. Aveam două bucăți de burgeri făcuți din vită Angus (de calitate mare, adică) și nu voiam să-i las să se facă pe tigaia încinsă, fără ulei, pe care o folosesc deobicei în locul unei clasice plite încinse. Fiindcă nu am un dispozitiv care ar fi mers pus deasupra tigăii și prin care carnea să nu atingă tigaia, mi-am încercat norocul cu bețigașe de frigărui, din bambus. Zis și făcut. Am pus carnea pe ele, am acoperit cu un capac și în 10 minute carnea era făcută. La bază, strat considerabil de grăsime. S-a făcut ceva fum, bine însă că avem hotă puternică. Și cum aveam în casă lipii suedeze, am tras repede o salată pe bază de ardei grași, broccoli, brânză de capră și ulei de măsline și aia a fost.
Recunosc că Burger King e singurul fastfood în care intru cu plăcere, să zic cam o dată pe lună sau chiar la două luni, pentru gustul cărnii de vită făcută la grătar. În toamna trecută am ratat promoția Angus 6-Pack Meal, un mega sandviș compus din 6 mici chifle, ușor lipite între ele. Angus este o specie superioară de vită, originară din Scoția. Cum de cîteva săptămîni a revenit promoția, mi-am zis să n-o mai ratez, așa că am achiziționat 6-pack-ul. Practic, sînt 3 bucăți de carne puse sub cîte două chifle, iar fiecare cuplu de chifle are sub el, deasupra cărnii, cîte o felie de ardei jalapeno (iute rău) și un inel de ceapă prăjită. Costă €5,25 doar sandvișul, sau €8 în varianta de menu XL, cu cartofi și băutură.
Cred ca vine vremea in care trebuie sa ma hotarasc asupra unor feluri de mancare create de mine, pe care sa le fac familiei/prietenilor. Am mai multe preparate la care am lucrat in timp sau care mi-au venit in minte pur si simplu si cred ca trebuie sa le pun pe hartie, sa nu le uit. De exemplu, ieri am facut un preparat foarte gustos, de a ramas sotia inmarmurita. Am cumparat carne tocata de miel. Batuta cu menta maruntita si cu piper, ardei paprika maruntiti, am pus-o la gratar. Fiindca aveam in frigider o chifla mare gen ciabatta, humus, branza feta si un sos de tomate usor iute, m-am pus pe treaba. Chifla am taiat-o pe din doua si am pus-o la incalzit deasupra carnii. Separat, am batut humusul cu sosul iute de tomate. Cind carnea a fost gata, am facut asa: am uns usor felia de paine de la baza cu amestecul de humus, am pus o bucata de carne deasupra, am mai adaugat doua lingurite de humus cu tomate si am pus deasupra bucata de sus a chiflei. Alaturi, pe farfurie, in afara de traditionala salata verde, am taiat o felie consistenta de feta. Singura greseala in poza pe care o vedeti a fost ca am uitat sa torn o dâră de ulei de masline peste felia de feta. Puneti-va la treaba, va asigur ca va veti linge pe degete. Carne de miel, menta, humus, paine proaspata calda, salata, ulei de masline, ce poate fi mai bun?
Închei astăzi serialul dedicat călătoriei la Londra, cu un mix de fotorafii și informații adiacente. Pașii prin Londra ne-au purtat într-o zi spre Old Spitalfields Market, care e o imensa hală acoperită, așa cum era pînă anul trecut Piața Obor. Numai că aici hala este ocupată de mîncare maximum 10-15%, din ce mi-am dat seama, în rest este dedicată vânzării de cărți, tablouri&diferite alte opere de artă. Pe laturile halei există însă și restaurante, pentru cei care vor să ia masa într-un climat mai organizat&conformist. Standurile de mîncare sînt însă diverse și ocupate de pasionați de gătit sau de mici producători sau imigranți din colțurile lumii. Cel mai viu stand pe lângă care am trecut a fost cel al unor femei din zona Caraibiana, care ofereau spre vînzare inedite lipii (foto mare, sus, si dreapta, aici) umplute cu un amestec sanatos si vegetarian, compus din porumb, avocado, pepene, verdeață, guacamole, rosii, etc. Mi-a plăcut mult aspectul, n-am gustat însă.
În rest, fiecare om își expunea talentele lui în bucătărie - unii au venit cu prăjituri de casă, alții cu pîine de casă, alții cu brînză și legume, și tot așa. Lîngă aceste standuri erau 4-5 mese lungi, de lemn, unde te așezi să consumi ce ai cumpărat. Noi am luat o lipie umplută cu spanac și cu feta.
Alte poze: - un magazin care vindea conserve organice, care era însă închis, dar mi-a plăcut numele lui: Absolutely Starving;
- eu, salivînd în fața vitrinelor din cartierul chinezesc;
- un mic magazin, tot în zona chinezească, plin numai de sushi, cu prețuri foarte bune și cu vînzători japonezi cu care de-abia ne-am înțeles (rețineți acest pont dacă ajungeți în Londra și vreți sushi adevărat și ieftin).
Sper că v-a plăcut călătoria culinară în Londra (AICI SÎNT TOATE CELE 4 EPISOADE). A fost scurtă, așa că n-am avut timp și de alte experimente, deci fiți mai reticenți cu criticile :) . Poate altă dată.
Ziceam saptamina trecuta ca in weekend vom ajunge la Maritime Festival 2009, pe cheiurile riului Liffey, in centrul Dublinului. Iata citeva poze, cu explicatiile de rigoare: standul de cascavaluri a apartinut, evident, Olandei, salamurile au fost din partea Germaniei, miniclatitele tot olandeze, paella din Spania. Ca bonus, cum arata viitorul centru de congrese din oras si cum arata cel mai nou pod, Samuel Beckett Bridge, care a venit gata turnat in fonta din Olanda, si care va fi pus in functiune in martie 2010.
Excursia la Londra a avut prevăzută, chiar înainte de plecare, o vizită la cel mai cunoscut magazin de lux al lumii, Harrods. Scopul precis al vizitei: Food Hall-ul, despre care auziserăm și văzuserăm numai lucruri bune. Harrods este ușor accesibil cu metroul (stația Knightsbridge pe linia Picadilly), dar și pe jos, pornind din centru, așa cum am făcut noi. Cam în 20 de minute ajungeți la Harrods, dacă plecați de la Big Ben, de exemplu. Magazinul este tourist-friendly, așa că am avut voie să facem poze în voie, singura atenționare a paznicilor fiind aceea de a nu purta rucsacul pe umeri, ci în mînă. Food Hall-ul de la Harrods este uriaș și este împărțit de mai multe zone: carne / dulciuri / pește / fructe-legume / etc. Angajații au o uniformă haioasă și retro, sînt de toate vîrstele și rasele (de exemplu, la standurile cu mîncare chinezească vînzătoarea era din China, și tot așa).
Există și vreo 4-5 baruri în care poți lua masa proaspăt: un bar de fructe de mare și pește, altul de paste și pizza (făcută în cuptor de lemne, pe loc), altul japonez, etc. Prețurile sînt mari, însă spun cu mîna pe inimă că nu trebuie să te împrumuți la bancă pentru a cumpăra ceva sau chiar a lua masa. De exemplu, la seafood grill o masă costa 22 de lire (€26 euro) și includea mai multe preparate pe care ți le făcea un tip chiar în față. În rest, poți cumpăra cam tot ce vrei, mai ales că oferta e mare iar prezentarea comercială este cu adevărat la superlativ.
Noi am luat un sandviș mare cu ceva carne făcută în stil chinezesc, pe care am dat 3,50 lire și ceva produse proaspete de patiserie, care frigeau și care au costat cam 0,90 lire fiecare. Cel mai scump produs pe care l-am văzut a fost un set de 5 borcănașe de caviar special, alături de 5 sticluțe de băutură, cîte una pentru fiecare borcănaș - totul la 360 de lire. În rest, magazinul e foarte interesant de plimbat, pentru că aveți ce vedea: de la zona de parfumuri, care e 100% SF (în materie de aranjare și de lumini), la clienții bogați care se plimbă prin magazin (adica poți admira bărbați de 80 de ani la braț cu fete de 20 de ani) și tot așa. Bonus, un scurt video de la zona de carne și de baruri:
E o variantă improprie, dar te descurci dacă nu ai un grătar clasic de bucătărie și dacă nu vrei ca bucățile de carne să se facă în propria grăsime.
Postări
