Mâncarea organică vs. mâncarea "normală"

Probabil cei mai mulți dintre voi ați apucat să citiți știrea de astăzi, potrivit căreia, după mai multe studii, s-a constatat că nu există diferențe mari între legumele și fructele organice și cele crescute pe scară industrială (marea majoritate), cu ajutorul pesticidelor, îngrășămintelor chimice, prin procese chimice de sporire a vitezei de coacere și așa mai departe.
Piața produselor organice este în continuă expansiune, în ciuda costului lor superior (cel puțin în Irlanda), fiindcă mulți oameni au realizat nu numai că le este poftă de produsele pe care le mîncau în curtea bunicilor (naturale, adică echivalentul celor organice de astăzi), dar și că merită să dai un preț mai mare, dacă îți permiți, pe produse peste care nu se injectează zilnic chimicale sau care nu sînt cultivate în 5 minute (știați că sînt specii de salată verde care se fac în 5 minute, în Olanda, din momentul în care este pusă sămînța în pămînt?)
Bănuiesc interesul marilor producători mondiali de a estompa apetitul pentru produse complet naturale. Nu pot fi sigur că asta e în spatele "studiilor", însă eu, personal, îmi mențin decizia de a consuma alimente organice de cîte ori pot, am posibilitatea să le găsesc sau să le cumpăr. Ca și în cazul ouălelor organice sau puilor organici (aici ține mai mult de cum este crescut puiul, și de modul în care a fost hrănit).

Piept de pui marinat în iaurt, soia, usturoi și ulei de măsline

Am început de curînd să folosim iaurtul pentru marinarea cărnii, o metodă veche și foarte gustoasă. Pentru două bucăți mari de piept de pui am folosit cam 50-70 de grame de iaurt natural, vreo 15 ml de sos de soia, cam tot atît de ulei de măsline, doi căței de usturoi și vreo 5 grame de pătrunjel mărunțit. Am ținut cam 6 ore carnea astfel marinată, iar seara am aruncat-o pe grătarul încins, alături de felii de vinete. Alături, am tras un tzatziki făcut din iaurt grecesc, și o salată verde. Cam bun.

Lipii de casă în 12-15 minute

Azi am făcut pentru prima oară lipii de casă, în genul celor indiene (naan). Rămăsesem fără nici un fel de pâine în casă și cum dimineața sînt obișnuit să mănînc ceva cu pâine......m-am pus pe treabă. Bine, o glumă de treabă, că-n 5 minute am făcut coca, în 3 am încins tigaia, în alte 6 minute am fript vreo 6 lipii micuțe.
Pentru cine nu stie si vrea sa faca asa ceva, e foarte simplu: faceti o coca normala, apoi taiati bucati din ea (in functie de ce marimi vreti sa aiba lipiile) pe care le tavaliti un pic cu facaletul, sa devina intinse. Apoi le puneti la prajit pe o tigaie incinsa bine in prealabil (foarte important acest aspect), fara nici o picatura de ulei, nimic. Cam intr-un minut sint gata pe o parte, inca un minut pe cealalta. Daca le doriti mai grosute, ca sa le puteti taia apoi pe interior, ca pe un buzunar (poate doriti sa le umpleti cu ceva), lasati coca mai putin tavalita cu facaletul, sa fie mai dolofana.
Evident, imaginația intră în funcțiune, dacă le doriți altfel decît simple: puteți pune verdeață în cocă, puteți pune usturoi, coriandru, ce doriți. Eu deocamdată le-am preferat simple, dar cred că urmează în curînd cîteva experimente :) .

Puterea unui restaurant

Un text interesant al lui Cătălin Mahu, proprietarul La Mama. În mare sînt de acord cu Cătălin, și eu cred că restaurantele pot fi un bun catalizator pentru economie. Mai cred însă că restaurantele din România au încă nevoie de standarde comune, organizări în diferite forme și asociații, și așa mai departe, lucruri care (încă) lipsesc. Știu că legile nu sînt momentan cele mai prietenoase cu firmele românești, dar o voi ține mereu "pe-a mea", cum că investițiile în educarea personalului și în atingerea unor standarde ridicate de servicii trebuie să fie permanente.

Somon și roșii mici la grătar

Iubim somonul, în ambele lui forme comercializate masiv, proaspăt sau afumat. Pentru că ultima oară am ochit în magazin o tăviță de roșii mici legate am zis să le asortez cu somon. Zis și făcut, roșiile la grătar, somonul (uns foarte puțin cu ulei de măsline și cu puțină sare și piper aruncate deasupra) proaspăt la grătar. 15 minute și gata. Salată verde, roșii și o lingură de humus și asta a fost masa:).

Vinete și burgeri pe noul grill pan

Dacă tot avem un grill pan nou, l-am cam pus la treabă în ultimele zile, constant. Își face treaba bine băiatu'. Aseară l-am umplut cu vinete și cu burgeri de vită Angus. Vinetele stropite cu un pic de ulei de măsline (nu puneți mult, că intră rapid în vinete și devin uleioase/grețoase) și cu usturoi pisat.
Oh, ador dungile alea negre care își pun pecetea atît de pofticios pe orice aș arunca pe grill :) .
În curînd, poze spectacol cu file de somon proaspăt și roșii mici cu coadă făcute pe aceeași ustensilă.

Noul grill pan (grătarul - tigaie)

Spuneam acum cîteva zile că fostul grill pan pe care-l achiziționasem acum vreun an a cedat, fiindcă nici nu era cine știe ce. Oricum, în ultimele două luni am făcut carnea direct pe tigaia de teflon, evident fără a mai pune nici o picătură de ulei (sper că așa faceți și voi, da?).
De ieri însă sîntem mîndrii proprietari ai unui nou grill pan, de aceasta dată unul ceva mai adevărat. E masiv, din fontă, și inspiră încredere cînd știi că te apuci să faci ceva carne sau legume pe el :) .
Ca să nu mai zic de ofertă: fiind perioadă de sale, dar și o amplă reașezare de prețuri peste tot în Irlanda, după ani de zile de hoții nesimțite, l-am achiziționat cu €16,99, în loc de €59,66.
Ieri l-am inaugurat cu niște piept de pui marinat cu vreo 3 ore înainte în sosul meu simplu, gustos și deosebit de secret (o lingură de ulei de măsline, 4 picături de sos de soia, usturoi ras și pătrunjel uscat). A ieșit așa cum am sperat: excelent, ca-n orice restaurant de calitate. De lene, n-am mai făcut poze cu produsul final, dar mai bine, mulți dintre voi mi-ați reproșat în timp că vă fac poftă de mîncare uriașă doar cînd vă arat pozele cu diferite preparate :) . Așa că na, luați acum tigaia goală!

Reportaj culinar excepțional pe un vas de croazieră

Prietenii mei de la Bucătaraș.ro au fost vreo 10 zile pe un vas de croazieră minune, pe un traseu pentru care îi invidiez sincer-sincer-sincer (Copenhaga - Stockholm - Helsinki - Sankt Petersburg - Tallinn - Oslo), fiindcă nordul Europei și civilizația scandinavă sînt preferatele mele. Poate de-aia m-am așezat (momentan) în Irlanda, să fiu ceva mai aproape :) .
Din ce mi-am dat eu seama, mîncarea are doze de rafinament, cu bucătari pricepuți, iar ingredientele par de bună calitate. Doar că mi se pare a naibii de curată bucătăria în care se face mîncare pe bandă rulantă.
Reportajul este aici, cu superpoze si superinformații. Bravo! Lăsați totul la o parte și intrați să citiți.
Update: Partea a doua, AICI.