Minipizza din lipii de casă

V-am zis mai demult că am început să-mi fac lipii de casă, în special cînd rămîn fără nici o urmă de pîine. Acum vreo 3 zile, am făcut repede 6 minilipii într-o dimineață, 4 s-au dus ca viteza luminii, două au rămas să se mai odihnească într-o farfurie pînă spre după-amiază așa :). Cînd mi s-a făcut foame și nu prea era nimic gătit (urma concediul), am scos repede o cutie de sardine (din rezerva strategică de alimente pentru astfel de momente), aveam o roșie mică, puțin cașcaval și aia a fost. 10 minute la cuptorul încins și aia a fost gustarea de după-amiază.
Îmi mai făcusem în trecut minipizza, dar astea au fost cele mai bune, de departe, grație lipiilor subțiri de casă.
Îmi place de mine că mereu salvez treaba cînd cred că nu mai e nimic de mîncat prin casă :) .

Alegeri în bucătărie

Alegerile sănătoase pe care le-am facut în ultimul timp în bucătărie se referă și la carnea de pui. Concret: în cazul în care nu cumpărăm doar piept de pui, atunci scoatem automat toată pielea de pe pulpe/aripi. Plus grăsimea aferentă. Recunosc că pînă acum cîteva luni nu dădeam importanță acestui aspect, adică pulpa de pui era preparată pur și simplu în starea în care era achiziționată. Acum însă, separăm pielea de carne. Iar rezultatul e spectaculos: priviți doar pozele comparative. Pînă nu demult băgam în mine tot ce e în poza din stînga, acum grăsimea și pielița din stînga pozei din dreapta se duc direct la gunoi. Nici nu mai pot să mă uit măcar la pielița aia și la grăsimea de acolo.
Și iată și cum iese și un grătar de pui fără pieliță, cu mirodenii marocane și cu usturoi.

O masă de "așa nu" din Olanda

Prietenul nostru Gabi Dinescu/Travel Blog, care locuiește/muncește momentan în Olanda, ne-a trimis o poză culinară cu explicațiile de rigoare după o vizită în mica insulă Schiermonnikoog, din nordul Olandei. Aici se află textul despre vizita de o zi în acest loc, iar mai jos poza și explicațiile culinare:
"Dreapta sus: hering crud cu ceapă;

stânga sus: kibbeling - pește prăjit;

la mijloc: frikandel (cel acoperit cu maioneză și ketchup) - un soi de cârnat, care se vrea apropiat de bratwurstul german, nici pe departe însă la gust;

kroket - un soi de baton, la exterior semănând cu un șnițel, la mijloc având o pastă groasă, gen ciulama, pe care olandezii o numesc "meat", dar care nu prea a văzut carnea;

cartofi prăjiți - aproape nelipsiți din meniul olandezilor.

Un meniu super chimizat, pe care nu l-aș recomanda nici dușmanilor".

Farmleigh Food Market, Phoenix Park, Dublin

Duminică am ajuns, pentru prima oara de cînd stăm în Dublin, la pas prin Phoenix Park, cel mai mare parc public al Europei. Mai fusesem de cîteva ori prin el, cu mașina (linia dreaptă a parcului, de la un capat la altul, are cam 5 km), însă ieri am mers în vreo două locuri importante, Visitor's Centre și Farmleigh Food Market. Bine, tot cu mașina, dar acum ne-am și oprit și am stat cît am vrut.
În primul loc am văzut Kitchen Garden, adică un spațiu/grădină de vreo 50 pe 100 de metri plin cu culturi de diferite legume și alte vegetale (poze zilele următoare), însă mai frumos a fost la Farmleigh, un loc superb, care ieri a beneficiat și de organizarea unei piețe de mîncare și de băuturi.
Așa că am luat cîte un Paddy Jack Farmer's Lunch - adică un sandviș mare compus din două felii de pâine integrală, carne de miel la cuptor, sos de mentă, brînză brie sau blue (cu mucegai) și niște verdeață (€6), iar apoi ne-am destrăbălat cu cîte un sandviș pe bază de macrou la grătar (€3.50). Am stins ineditul lunch cu o sticlă de suc proaspăt de mere (€3.50) și ne-am îndulcit cu un biscuite imens, pe bază de vanilie și ciocolată (€2). Ne-am întins vreo 45 de minute pe iarbă, alături de mulți alți părinți, copii, bunici, nepoți, căței, cai și așa mai departe.
Iată un set de fotografii cu toată această poveste culinară, click pe centru pentru derulare.

Paste integrale cu creveți

De cîteva luni am renunțat la pastele făinoase albe tradiționale, complet procesate, în favoarea celor integrale, ale căror beneficii nu mai stau să le enumăr acum. Plus că, sincer, și gustul ni se pare cu mult mai bun (pur) în cazul pastelor integrale.
Așa că ieri am făcut repede un fel tare drag nouă, și unul rapid în același timp, 10-12 minute, hai 15, durează cu totul. Creveți decorticați, puțin olive oil, puțină verdeață, din păcate uscată, usturoi destul de mult și cam aia a fost.
Alături, bere nefiltrată, pe care o îndrăgesc din ce în ce mai mult. Adică parcă simt cu adevărat că beau bere. Paulaner rămîne preferata mea, acum a fost însă un Franziskaner.

Felul 1: link, felul 2: link, felul 3: link

Pînă îmi mai fac timp și inspirație pentru un nou material, iată cîteva linkuri care sper să vă fie utile.
- Prietena noastră Lola din New York a întocmit un excelent ghid despre prepararea cărnurilor, de la marinare la gătire. AICI e episodul 1, AICI e 2.
- Un articol din Irish Independent, legat de tipurile cunoscute de carne de vită pentru friptură, foarte interesant. Angus e și preferata mea.
- Un site extraordinar, îngrijit și foarte util, în special pentru bucureșteni, dar nu numai. E vorba de raluk.ro - review-uri de restaurante, de cafenele, de terase, etc.

Nandos - pui la grătar și tarte cu vanilie

În weekend am intrat prima oară într-un restaurant Nandos (sincer nu știu dacă există în România, cînd am plecat noi nu exista), specializat în carne de pui făcută la grătar/plită încinsă, pe loc. Specialitatea o reprezintă ardeiul iute peri-peri (sau piri-piri) în care este condimentată carnea.
Deși am ales primul grad de iuțenie din cele 3, tot a fost iute. Noroc că mai există o a patra variantă (carne marinată în lămâie/verdețuri), pe care cred că o vom alege data viitoare. Oricum, puiul îți vine la masă avînd infipt în el un mic indicator cu gradul de iuțenie :) .
Nandos are multe specialități portugheze, din care nu lipsește unul dintre cele mai bune (și extrem de simple) deserturi din lume, după părerea mea, nata/pasteis de nata (din care am mîncat ca disperatu', acum 8 ani, în Portugalia). Adică o tartă făcută din foietaj, umplută cu cremă de vanilie și apoi arsă un pic la cuptor.
Noi am luat un pui întreg, răscrăcănat și fript pe plită, alături de două garnituri, un piureu din cartofi dulci (prea dulci, data viitoare nu mai) și legume sotate și amestecate cu sos de roșii (nici astea prea delicioase). Două limonade bune de tot, fiindcă bere fără alcool nu aveau (îh, dezavantajul mașinii).
Bun, mai revenim, dar luăm fără iute deloc și cu alte garnituri. Și bere, că aveau Sagres, portugheză!

foto pui: flickr.com/photos/sirmart foto natas: wikipedia.org