Șantier. De data asta, pe bune

UPDATE - Scuze, se pare ca mai dureaza un pic (e 15.12 cind scriu asta). Oricum, deja scriu pe siteul nou, ca sa fie marfa cind ii dau drumul. Plus - voi avea un reportaj exclusiv din Cape Town - Africa de Sud.
---------------
N-am mai scris de vreo săptămînă și îmi cer scuze, însă în curînd voi da drumul noii variante a acestui blog, pe un domeniu nou, care va fi ".ro".
Știu că am mai promis acest lucru, dar de data asta șantierul online e avansat și aproape de finalizare. Așa că nu voi mai posta nimic aici, și sper să merite așteptarea și răbdarea voastră.
În mod optimist, în 5-7 zile ar trebui să fie gata noua variantă a lui PAPABUN, în cel mai rău caz cred că în jur de 15 decembrie, dar sincer nu cred să mai dureze atît.
A fost importată toată baza de date de pe actualul PAPABUN, ca să nu se piardă nimic, inclusiv și toate cele peste 2300 de comentarii ale voastre, din perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2009.
Poza de alături este de pe viitorul blog, doar ca să vă faceți o primă și scurtă părere.
Mulțumesc.

Portugalia 3: Meniu românesc, hamburgao și mașini de cusut

Penultimul episod dedicat călătoriei culinare din Portugalia îl dedic unor mici fragmente, cu pozele aferente. Sînt micile amănunte care au dat însă o nuanță specială vacanței noastre.

Meniu și chelneri de limba română
În primul restaurant clasic în care ne-am așezat, în prima zi de Lisabona, undeva lîngă Turnul Belem, după ce am stat la coadă la pasteis de nata, am avut o surpriză mare, și a fost pentru prima oara cînd, personal, am întîlnit așa ceva în partea asta a Europei, adică orice mai la vest de Austria. Ne-am așezat și am început să răsfoim meniul. Deodată, văd undeva steagul României. Dau la pagina respectivă și văd meniul în limba română. Scris destul de prost, însă, oricum, se înțelegea. Mai mult, chelnerul, portughez sadea, știa cîteva cuvinte românești și chiar ne-a rugat să comandăm în română, ca să vadă dacă înțelege. L-am întrebat cum a învățat și a zis că, pur și simplu, de la mese, de la clienții români. Frumos.
La un moment dat, după ce ne adusese mîncarea, a trecut pe lîngă noi și ne-a întrebat, citez, "Cumeee.....te place?". Tare:)).
Aici am mîncat, printre altele, picanha, o specialitate braziliană de carne de vită, tăiată subțire, făcută la grătar și servită cu cartofi, orez și fasole roșie.

Restaurantele din Alfama
Alfama este un cartier al Lisabonei, în partea de est a centrului istoric, plin de coline, case îngrămădite cu rufele afară, la vedere, scări de piatră grămadă și străduțe întortocheate, stinghere și prin care dansează voios mirosul de mîncare bună. E zona care ne-a impresionat foarte mult, e foarte pitorească.
Plină de restaurante, în care gătesc oameni care fac asta de-o viață, mămăici de 70 de ani cu soții lor, și tot așa. Am mîncat într-unul din ele, arroz marisco și cod la gratar.












Limba dulce portugheză
Multe cuvinte din limba portugheză sînt identice cu ale noastre, și aș aminti doar "verde" și "carne". Altele însă, sînt atît de dulci și de muzicale.......



La băut printre mașini de cusut
Într-una dintre seri ne-am așezat la o terasă de lîngă pensiunea în care am stat, la o masă care era de fapt o veche mașină de cusut. Asta era masa...
Apoi, pe drumul spre casă, am admirat hălcile de cod uscat (bacalhau) din magazine și ne-am oprit, ca aproape în fiecare seară, la o patiserie de unde ne aprovizionam cu dulciuri. Cam atît - în ultimul episod portughez am să vă duc la Festivalul Național al Gastronomiei Portugheze, care a avut loc la Santarem, la 70 km de Lisabona.

Portugalia 2: La colț de stradă - Castane coapte și ginjinha

Ia castana, neamule!
Castanele coapte (castanhas) se vînd pe străzile Lisabonei așa cum se (mai) vînd micii în București în piețe sau florile la colț de stradă. Uneori, străzi întregi sau bulevarde sînt invăluite de fumul castanelor. Fiecare vînzător are mașinăria lui specială, dotată cu un cuptor pe cărbuni, iar castanele sunt date cu sare multă cînd sunt puse la copt. €2 costă o pungă în care ți se pun 12 castane. Sincer, mi s-au părut mult mai bune decît ce am mîncat la Paris, anul trecut. Castanele se găsesc în Portugalia și în magazine, costă cam €5/6 euro kg, iar portughezii au și cîteva supe sau feluri principale pe bază de castane.









La un păhărel de vișinată portugheză
Ginjinha este băutura tradițională a Lisabonei pe străzi, și se vinde în mici dughene, din butoaie mari de lemn sau de piatră. Ginjinha e, practic, vișinata noastră, însă parcă mai dulce și mai slab alcoolizată (deși am băut, gustat - mai degrabă, nenumărate variante de vișinată în România). Oamenii, tineri&bătrîni, își iau păhărelul (€1,25) și stau apoi cîteva minute în fața dughenei, savurîndu-l.
Mi-a plăcut că locul din care am luat și noi ginjinha era chiar locul în care s-a vîndut pentru prima oară această băutură în Lisabona (lucru certificat și de panoul special, măriți poza pentru amănunte), în Largo de Sao Domingos (o piațetă din centru, de lîngă Biserica Sao Domingos, în interiorul căreia, acum cîteva sute de ani, erau arși oameni de vii).
Așa că dacă ajungeți la Lisabona, nu ratați castanele coapte și petreceți-vă cîteva minute la un păhărel de ginjinha, alături de localnici, ascultîndu-le dulșiele grai.

Fotoreportaj: Portugalia între bacalhau, caracatițe și vin verde

Materialul de mai jos despre Portugalia culinara a fost scris pentru siteul cu care colaborez, dietetik.ro. M-am gindit insa sa-l afisez si aici. Sper sa va placa, in ciuda faptului ca e scris oarecum diferit fata de stilul PAPABUN. Dar nu mult, cred eu. Sper să vă placă și mica selecție de 11 fotografii (8 din Lisabona + castelul colorat din Sintra + caldo verde si caldeirada din Cascais).

Am intalnit prima oara Portugalia in 2001, cand mi s-a infatisat exotica, indepartata si sfioasa. Am revenit de curand acolo, si de aceasta data am regasit-o prietenoasa, comuna si vesela. Vorbesc in principal si de bucataria acestei tari atat de indepartata de Romania, dar apropiata, uneori, din punct de vedere culinar.
Cinci zile am stat de aceasta data in Portugalia si tentatiile culinare m-au purtat prin Lisabona, prin Sintra, prin Estoril, prin Santarem sau Cascais.
Pentru o bucatarie pentru care carnea uscata si sarata de cod, denumita in Portugalia bacalhau, este simbolul national, aromele si preparatele sunt in multe cazuri asemanatoare si cunoscute cu cele din Romania. Insa m-am decis sa nu vorbesc asa mult despre aceste lucruri comune (care graviteaza in jurul cartofilor si al carnii de porc), si sa va impartasesc, pe scurt, experienta mea culinara recenta din Lisabona si restul oraselor portugheze.
Si ceea ce va voi povesti nu va insemna o caracterizare completa, consistenta si plictisitoare prin abundenta descrierilor, ci ceea ce trebuie sa urmareasca, dupa parerea mea, un turist gurmand in calatoriile prin aceasta tara. Asadar, daca ajungeti pentru prima oara in Portugalia veti remarca abundenta preparatelor pe baza de cod uscat si sarat, de fructe de mare si de peste, pe baza de carne de porc si pe baza de multi cartofi. Si veti ocazia, daca veti dori, sa gustati un condiment foarte drag, piri – piri, iute al naibii si folosit fie pentru marinarea carnii de pui, fie pus in tocanite consistente. Nu in ultimul rand, va trebui sa va asezonati aproape orice masa cu apreciatul vin portughez.

Ce ar fi Portugalia fără cod?
Oarecum ciudat, insa explicatia este regasita pe deplin in istorie, insa alimentul principal al bucatariei portugheze traditionale, codul uscat, nu provine din apele teritoriale ale Portugaliei, fiind importat in special din Norvegia si din Canada, tari aflate in nordul Oceanului Atlantic. Fiindca, nu-i asa, nicaieri nu se simte codul mai bine decat in apele reci si adanci.
Iata doar cateva preparate pe baza de cod uscat si sarat pe care portughezii le pregatesc cu mare mandrie. Trebuie insa spus inainte ca portughezii tin codul uscat in apa, la desarat, inainte de a fi gatit.
- Sopa gata de bacalhau (supa de usturoi cu cod);
- Bolinhos de bacalhau (mingiute de cod), un fel de snitele rotunde din carne de cod;
- Bacalhau a la bras (cod a la bras), un amestec de carne de cod, cartofi prajiti si omleta;
- Bacalhau a lagareiro (cod la cuptor).
Retineti: nu cereti niciodata cod proaspat, fiindca nu se gaseste asa ceva in Portugalia, ci doar uscat si sarat, dar servit dupa ce a fost desarat si preparat termic. Iar daca simtiti la inceput un miros sau un gust mai special, nu va panicati, orice patron de restaurant sau chelner va vor asigura ca pur si simplu ceea ce mancati nu este cod proaspat, ci doar sarat si uscat initial. Dar nu stricat, in nici un caz.

Orez în tot si (cam) în toate
Ei bine, nu doar asiaticii sunt mari amatori de orez, iata o natie europeana care a gasit orezului multe intrebuintari. Prin urmare, nu se putea ca una dintre felurile de mancare reprezentative pentru Portugalia, Arroz de marisco (orez cu fructe de mare, foto dreapta) sa nu contina orez, aliment care se mai regaseste si in arroz de polvo (orez cu caracatita), arroz de cabidela (orez cu pui). Orezul in Portugalia este fie servit ca garnitura, fie folosit ca ingredient principal.

Supele portugheze
Si portughezii sunt amatori de supe sau chiar de ciorbe, asa cum le stim noi in bucataria romaneasca. Cea mai populara supa este caldo verde (supa verde, foto), o supa cremoasa pe baza de cartofi si varza, imbogatita cu patrunjel, usturoi si servita cu felii de carnati chorizo.
Eu am degustat in vreo trei locuri caldo verde acum, dupa ce mai facusem vreo doua incercari si in urma cu 8 ani. E o supa fara gusturi sau arome puternice, insa foarte prietenoasa si chiar inedita, avand in vedere ca textura mai cremoasa se obtine din cartofii fierti pisati, adica un fel de piureu de cartofi mai lichid (RETETA AICI).
Evident, din aceasta categorie nu putea lipsi ciorba de cod (canja de bacalhau) sau varianta portugheza a gazpachoului spaniol, gazpacho a alentejana.
In fine, o supa inedita prin legenda din jurul ei, se cheama sopa de pedra (supa de piatra), care este facuta din bacon afumat, chorizo, fasole rosie, morcovi, ceapa, cartofi dar si felii de paine introduse in zeama. Ei bine, legenda acestei supe, care a dat si numele ei, vorbeste despre un pelegrin care a batut din poarta in poarta pentr a cere ingredientele necesare unei supe, el avand doar apa si o piatra. In multe familii traditionale, atunci cand se face aceasta supa, si astazi se pune pe fundul vasului in care se fierbe supa o piatra spalata bine inainte.

Porc cu scoici și calamari cu cîrnați?
Da, ati citit bine, ceea ce scrie mai sus reprezinta doar doua dintre ineditele preparate culinare ale portughezilor, natie care combina elegant si fara rusine carnea de porc cu fructele de mare sau cu pestele.
Lulas recheadas (foto stinga) este una dintre cele mai cunoscute preparate din aceasta categorie si reprezinta calamari, deobicei medii ca marime, umpluti fie cu cirnati chorizo si cu sunca, fie cu alte fructe de mare. Varianta cea mai populara este cea a calamarilor umpluti cu cirnati chorizo sau cu sunca de porc, si este un preparat specific regiunii Algarve, intalnit insa si in tavernele din Lisabona.
Printre preparatele clasice de peste, in afara celor din cod, va trebui sa incecati sardinele proaspete la gratar, atat de gustoase incat nu veti simti deloc oasele mici si subtiri din ele si in mod sigur nu va veti multumi, intr-o saptamana de vacanta, sa zicem, sa consumati doar o singura data acest preparat savuros prin simplitate si prin aromele clasice.
Daca stomacul va tine si aveti chef de experiente culinare memorabile, atunci va recomand cu mainile pe burta sa incercati doua preparate complexe: cataplana si caldeirada. Cataplana este de fapt denumirea vasului de alama sau de cupru in care se prepara aceste doua feluri consistente de mancare. Diferenta majora dintre cele doua preparate este aceea ca in cazul cataplanei nu se pun cartofi, in marea majoritate a cazurilor, pe cand caldeirada (foto) beneficiaza si de aportul feliilor mari de cartofi. Cele doua preparate au la baza pestele si fructele de mare, facute timp indelungat in sucul propriu, in sos de tomate, cu ceapa si cu usturoi, amstecate si cu carne de porc.
O alta specialitate pe care o veti regasi in majoritatea restaurantelor este caracatita la gratar (foto stinga), servita alaturi de cartofi copti, broccoli si ceapa. Usor mestecabila daca e preparata atent, fara a avea gustul intens de apa marina, asa cum au crevetii, de exemplu, carnea de caracatita e chiar delicioasa daca este insotita de ulei de masline si de verdeata. E bine insa sa aveti la indemana o felie sau doua de lamaie, cu cat tentaculele sunt mai groase si mai grasute, cu atat sunt mai grase.

Dacă Pasteis de Nata n-ar fi, atunci nimic n-ar fi!
E simplu de tot: daca ati ajuns in Portugalia si nu ati gustat pasteis de nata, atunci puteti pica de fazani! Dar ce sunt pasteis de nata, cel mai important desert al portughezilor? Inventate acum mai bine de 170 de ani de catre maicutele unei manastiri, pasteis de nata reprezinta mici tarte din foietaj subtire si crocant, umplute cu crema de vanilie si date apoi la cuptor, pana cand crusta de vanilie capata pete negre. Se servesc traditional alaturi de praf de scortisoara.
Daca veti ajunge la Lisabona, pai atunci e musai sa dati o fuga in locul in care se spune ca au fost inventate aceste minuni dulci: patiseria se cheama Pasteis de Belem si se afla la scurta distanta de Turnul Belem, unul dintre simbolurile arhitecturale ale capitalei portugheze.
Atentie: daca va apucati de pasteis de nata atunci cand va este foame, atunci vor aluneca cel putin 5-6 bucati in stomac. Si nu e recomandat asa ceva, datorita continutului mare de margarina din foietaj, si de oua si de zahar din crema de vanilie. Insa sunt gustoase, gustoase rau de tot, si nimeni nu poate nega asa ceva. Nimeni, nimeni! Personal cred sincer ca persoana care spune ca nu apreciaza pasteis de nata pur si simplu braveaza si trebuie ignorata. Uite asa!
Evident ca gama dulciurilor este foarte variata in Portugalia (inclusive salamul de cacao cu biscuiti, atat de popular si la noi), insa pasteis de nata reprezinta acel preparat obligatoriu pentru prima intalnire cu bucataria dulce a acestei tari.

Vinurile, între cel de Porto și cel “verde”
Sigur ca gasiti bere gustoasa in Portugalia, si recomand Sagres sau SuperBock, insa ar fi pacat sa ajungeti in Portugalia si sa nu degustati gustoasele si apreciatele vinuri portugheze, chiar ieftine in aceasta tara.
Vinul de Porto este cel mai apreciat, dar si cel mai scump vin al Portugaliei. Atentie insa, restaurantele nu servesc prea des asa ceva, fiindca se spune ca adevaratul vin de Porto se consuma acasa, in familie sau intre prieteni. Daca-l veti intalni insa la magazine sau in restaurant il veti gasi la un pret considerabil mai ridicat decat restul vinurilor.
Vinho verde (vinul tanar) este foarte iubit de catre clientii restaurantelor, fiindca este un vin nematurizat, mai slab alcoolizat (9/10 grade) si usor acidulat. Prin urmare, foarte baubil si foarte prietenos. Vinho verde se refera atat la vinul alb tanar, cat si la cel rosu tanar.
Mai exista si varianta sangriei (ca in Spania), care se gaseste la orice restaurant, insa recomand o cura de vin portughez :) .

La ce să fiți atenți în Portugalia
In marea majoritate a restaurantelor, in momentul in care va veti aseza la masa, chelnerii va vor aduce mici farfurii, fie cu masline, fie cu unt, fie cu cascaval local, fie cu sunca afumata de porc. Acestea insa costa, nu sunt din partea casei, iar in multe cazuri pot reprezenta chiar 25-30% din nota finala a mesei. In acest caz, daca nu le doriti la masa, fie ii spuneti chelnerului sa le ia, fie nu va atingeti de ele. Simplu.
Portugalia culinara e un paradis pentru gurmanzi, o alegere grea pentru vegetarieni si o varianta mai sanatoasa, daca exista putina atentie, fata de multe alte bucatarii mondiale. Pasiunea pentru gatit si pentru domeniul culinar exista in sangele multor portughezi si veti constata usor acest lucru doar stand de vorba cu ei. Eu va invit din suflet sa incercati din plin aceasta bucatarie europeana, membra a marii familii culinare mediteraneene, chiar daca Portugalia isi trage suflul si istoria din Oceanul Atlantic.

Portugalia 1: Pasteis de Nata / Belem

Primul episod al călătoriei culinare din Portugalia, din perioada 1-6 noiembrie, îl dedic celui mai cunocut produs dulce portughez: pasteis de nata - tarte făcute din foietaj subțire, umplute cu cremă de vanilie, și servite la final, opțional - e adevărat, cu praf de scorțișoară sau chiar cu extrazahăr. Sînt mai gustoase călduțe/la temperatura de afară/chiar reci, decît calde sau fierbinți (total nerecomandat, din cauza cremei fierbinți de vanilie).
Orice patiserie/cofetărie sau chiar restaurant din Portugalia are în galantare așa ceva, e efectiv peste tot mica tartă delicioasă, pe care am întîlnit-o cu prețuri între € 0,90 și €1.
În prima zi de Lisabona am mers chiar în locul recomandat și istoric de unde trebuie neapărat să-ți iei pasteis de nata - Pasteis de Belem se cheamă localul, fiindcă se află în cartierul Belem, aproape de Turnul Belem, unul dintre simbolurile arhitecturale ale Lisabonei. Localul nu e o țeapă turistică, vinde din 1837 aceste tarte, iar calitatea este mereu ridicată (am încercat pasteis de nata în vreo 10-12 locuri diferite din Portugalia și tot cele de la Pasteis de Belem mi s-au părut cele mai bune).
Am stat la o coadă de 5-7 minute și ne-am procurat două cutii a cîte 6 tarte, pe care am plătit €10.80 (nici vorbă de discount dacă achiziționezi mai multe tarte). Ne-au ținut vreo două zile, nu mai mult, vreo 4 s-au dus practic în cîteva minute.
În acest moment nu m-aș mai putea gîndi la bucătăria portugheză fără pasteis de nata.
Am încercat și noi să facem sîmbătă, în Dublin, și ne-au ieșit, să zicem 80-85%, partea mai grea este la foietaj, pe care e mai bine să-l cumperi decît să te chinuiești să-l faci (și, credeți-mă, e un chin foietajul pentru pasteis de nata, trebuie împăturit în nenumărate straturi, etc).
Cam atît în primul epsiod al călătoriei culinare din Portugalia, în zilele următoare trec la lucruri mai serioase și mai sărate. Și mai ciudate.

5 zile în Lisabona/Portugalia

În Lisabona am ajuns pe 1 noiembrie, duminică dimineață, și am stat pînă pe 6 noiembrie, vineri dimineață. Am mers pentru că am vrut să ne petrecem ultimele zile libere din acest an într-o țară mai caldă decît Irlanda (și am avut constant 22/25 grade și soare) și pentru că am vrut să degustăm pe îndelete gustoasa bucătărie portugheză, bazată foarte mult pe carnea de porc, pește, fructe de mare, cartofi și tomate, plus nebună după dulciuri.
Una din zile a fost dedicată unei călătorii pe care am făcut-o la 30-40 km de Lisabona, la Sintra, Cascais (unde am și mîncat) și la Estoril, iar în altă zi am petrecut 5-6 ore în Santarem (70 de km de Lisabona), unde am fost să participăm la a 29-a ediție a Festivalului Gastronomic Portughez.
Așadar, în cele 5 zile de Portugalia, am mîncat pe rupte pasteis de nata (desertul național portughez), am băut mult vin portughez (în special vinho verde - vin tînăr, dar și alb), am mîncat preparate care îmbinau porcul cu fructele de mare sau supa cu cîrnații chorizo, ne-am săturat de sardine proaspete la grătar, am consumat bacalhau (la bază cod uscat și sărat, dar preparat în nenumărate feluri), ne-am răsfățat cu o grămadă de alte dulciuri, dar și cu castane coapte pe stradă.
Începînd de luni, voi scrie un serial de 4-5 episoade dedicate călătoriei culinare din Portugalia. Am și multe poze care vă vor face, ca deobicei!, o poftă nebună de mîncare, așa că trebuie să fiți gata mîncați!
De fapt, sper că doar dacă vă uitați un pic pe cele 3 poze de sus vă veți da seama cum ne-au fost mesele în Portugalia.